Să lucrezi? Da, dar la ce bun?

Lucrăm doar pentru a supravieţui sau trăim, în general, doar pentru a munci?
Să muncim, dar cu ce rezultate? Să obţinem succese în muncă sau doar să
supravieţuim? Dacă este vorba despre succese, ce fel de succese? Cum înţelegi
tu succesul în plan profesional? Să învingi pe cineva, să câştigi, să obţii glorie,
bani, satisfacţie personală, respectul celorlalţi? Gloria şi liniştea nu pot merge
mână în mână niciodată – a afirmat Montaigne!
Dar dacă nu ai asemenea năzuinţe? În general, trebuie să doreşti să câştigi, să te
mobilizezi pentru orice fel de luptă. Chiar şi pentru lupta cu propria slăbiciune
şi cu propriile limite. Pentru a progresa şi pentru a te dezvolta în orice plan (în
cazul de faţă, în cel profesional) trebuie să doreşti lucrul acesta.

Primii pasi catre aceasta constientizare a pozitiei noastre, si a schimbarii ii constituie urmatorii: formularea dorintei, vizualizarea acesteia in "ochiul mintii", planul de aplicabilitate al dorineti respective si mobilizarea noastra pentru a o putea indeplini. Intr-adevar aceasta mobilizare reprezinta un punct important de plecare. Nu este usor sa ne gasim acea voce interioara, acel curaj de a face ceva, de a gasi solutii si alternative. Viata poate parea complicata, asta poate pentru ca suntem inconjurati de probleme "fantoma", care nu ar trebui sa cantareasca, sa reprezinte o importanta sau un impediment pentru progresul nostru. Si asta de ce? Pentru ca este mai usor sa fim dezinformati, si impovarati cu sarcini inutile, printre care ne pierdem adevaratul tel in viata..si acesta nu trebuie sa reprezinte bani, case, masini s.a.
Putem spune ca nu suntem liberi.
Intr-o lume dominata de o piata de consum, popoarele au dreptul sa se bage sclavi la diferite organisme internationale, sa devina robii noii economii de piata. Libertatea costa intotdeauna scump! Si nu toti au taria sau puterea de a plati. Asa ca apeleaza la dreptul de a fi sclav!