In momentul de fata se presupune ca am inebunit, pentru ca asa ma simt, si anume "rupta de realitate". Cred ca asa se numeste cand iti pierzi speranta, iti pierzi credinta, se spune ca esti pierdut. Ei bine, asa ma simt, pierduta, pustie, goala, si in interiorul meu ma zbat sa ma regasesc. Vreau sa am putere. Putere, incredere, sa vad totul clar. Da , asta e. O viziune clara asupra lucrurilor, dar sunt in ceata, o ceata deasa din care in ciuda tuturor eforturilor mele psihice si fizice nu pot iesi. Incerc sa-mi gasesc un refugiu, pentru ca asta fac toti oamenii in fata problemelor, gasesc o ocupatie, care sa-i indeparteze de la tot, sa uite, sa accepte ideea, dar nu am avut noroc. Ma simt neindreptatita sa nu am intimitate, imi doresc asta foarte mult, poate ca unii nu inteleg ce inseamna, pentru ca o au, dar eu nu am acest lucru pretios.
Vreau sa ma izolez cateodata, sa fac tot ce-mi trece prin cap, fara sa fiu urmarita, stanjenita de alte 2 perechi de ochi. E greu. Incetez, am incetat sa mai cred in mine, in Tot in ceea ce credeam inainte, ma rog...imi spun orice, dar sunt doar cuvinte, cuvinte goale pentru ca nu mai am cu ce le umple, nu mai am speranta cu care le implineam. Om fara speranta....ma simt de parca mi-a murit sufletul....sau poate o bucata din el...nu mai stiu cine sunt. Trebuie sa recunosc ca m-am descarcat prin scris, asta am facut mereu, poate ca asta imi lipsea. Cred ca cateodata este esential sa-mi notez gandurile, pentru a-mi aminti, reaminti cine sunt, si ce-mi doresc, si sa ma pot analiza mai bine, pentru a-mi gasi solutia salvatoare. Eu sunt singura mea salvare, doar eu pot face totul, doar eu pot face din tot, nimic. Este un test?de la viata....Trebuie sa raman tare, sa nu disper...Dar e dificil, privind in jur...pot spune ca nu ma regasesc in nimic, tot ce iubesc mi-e strain..si mai ales, cel mai dureros e sa observi ca nimeni nu te poate intelege perfect..si pentru asta incepi sa-ti cauti pe cineva asemenea tie, pentru ca te regasesti in aceea persoana si iti este mai usor, dar problema este ca nu am mai gasit pe nimeni. Cea mai importanta persoana este si ea slaba, nu mai are cine sa ma impinga de la spate, nu mai are cine sa-mi redea acea forta care se afla in stare lantenta, undeva in mine....Si constat ca ma am doar pe mine, eu si credinta mea...eu aleg. Alegerea e in mainile noastre ceea ce face totul mult mai dificil decat credeam. Sunt dezamagita de mine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu