Am inchis ochii, am incercat sa ma deschid, sa-mi eliberez mintea, sa ma eliberez de ganduri de poveri.Ma gandeam doar la existenta mea, a sufletului, a constiintei si m-am regasit.Eram acolo, inauntru.Eram eu, cea adevarata, eram eu...fara strat de fond de ten, ca sa ma feresc de ochii critici, fara paravanul de aparente, fara inhibitii...eram pura. Imediat a venit intrebarea "De ce nu pot fii asa mereu?" Dar sunt, doar cateodata.Utilizez o alta forma a mea pentru a trece mai usor prin situatii dificile...necesita uneori.Asa, fara masca, nu e nimeni acolo inauntru care sa ma vada cum sunt cu adevarat.As vrea sa fie cineva sa patrunda in lumea mea si sa ma aprecieze asa cum sunt.Hmm "Noapte buna visatoareo!" Ma apasa ceva, desi locul era gol, nu eram decat eu si ecoul meu rasuna din pata de intuneric fara granitze. Mi-e dor de acea Eu, vreau sa o regasesc intr-o zi si sa o pastrez, acea particica din mine care asteapta sa fie descoperita. E placut sa-ti auzi propria constiinta...mi-o aud uneori...alteori gandesc cu voce tare...
Acum am sa inchei...ar fii mult de scris despre ceea ce simt si ceea ce cred si ceea ce stiu, dar presupun si propun si imi imaginez si creez. Imaginatia nu are limite ! Noapte buna :) (Scrisa pe data de 28 februarie 2008)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu