In afara presiunii create de anumite contexte si situatii pot spune ca nu acord o importanta esecului, il privesc de undeva departe cu intelegere asupra faptului ca nu este ceva final, nu reprezinta un sfarsit, din contra poate reprezenta o oportunitate de recapatare a fortelor interioare, de o mai buna perspectiva asupra scopurilor personale.. De cele mai multe ori prefer, chiar, sa nu ma gandesc la acest aspect, la un posibil esec, pentru ca vreau sa ma concentrez mai mult pe succes, si pe ceea ce trebuie sa fac ca sa-l ating.
In prezenta presiunii, apar gandurile negative, de care este foarte greu sa scapi... Esecul te bantuie si tot ce ai invatat din alte experiente, din carti se poate narui.De ce? Pentru ca o experienta, un gand negativ are un impact mai mare asupra starii generale a psihicului si a functionarii lui decat o idee, un gand bun, insulfetitor, pozitiv...De ce? Pentru ca exista FRICA. Ne este frica de un posibil esec, fie din motive interioare, fie din motive interioare care se rasfrang in exterior, sau cele exterioare care se rasfrang in exterior. In primul rand FRICA este un sentiment uman...deloc constructiv. Ne este teama de un esec, de o dezamagire sufleteasca, fie pentru ca vedem ceva apocaliptic din asta, un sfarsit tragic, un lant de evenimente tragice, ceva fara luminita de la capatul tunelului, fie ne este teama de respingere, de judecata celorlalti, de statutul nostru social care va fi improscat cu noroi. Este imposibil, nu putem fi perfecti, iar toti ne cer acest lucru.
Nu stiu ce este mai important, sa nu acord importanta acestor ganduri, sa imi pastrez atitudinea pozitiva, sa-mi insuflu numai ganduri de reusita? Oare aceasta imi va conferi cadrul necesar pentru realizarea succesului? Sau trebuie sa raman ancorata realitatii dure, unde esecul este ceva real, ceva izbitor de real, si sa iau in calcul toate posibilitatile de esec pentru a le evita?
Cert este ca sunt in confuzie( un fel in care esti in fata unui obiect dar te afli in neputiinta de a-l ridica) SUNT BLOCATA! ..Imi doresc foarte mult sa aplic tot ceea ce am citit si invatat in ultima perioada, sa ma desprind putin de toate aceste sentimente contradictorii si sa gandesc calea de mijloc, sa uit de FRICA si sa fac tot ce-mi sta in putere pentru a-mi atinge scopurile, pentru a ajunge unde imi doresc, pentru a progresa.
In prezenta presiunii, apar gandurile negative, de care este foarte greu sa scapi... Esecul te bantuie si tot ce ai invatat din alte experiente, din carti se poate narui.De ce? Pentru ca o experienta, un gand negativ are un impact mai mare asupra starii generale a psihicului si a functionarii lui decat o idee, un gand bun, insulfetitor, pozitiv...De ce? Pentru ca exista FRICA. Ne este frica de un posibil esec, fie din motive interioare, fie din motive interioare care se rasfrang in exterior, sau cele exterioare care se rasfrang in exterior. In primul rand FRICA este un sentiment uman...deloc constructiv. Ne este teama de un esec, de o dezamagire sufleteasca, fie pentru ca vedem ceva apocaliptic din asta, un sfarsit tragic, un lant de evenimente tragice, ceva fara luminita de la capatul tunelului, fie ne este teama de respingere, de judecata celorlalti, de statutul nostru social care va fi improscat cu noroi. Este imposibil, nu putem fi perfecti, iar toti ne cer acest lucru.
Nu stiu ce este mai important, sa nu acord importanta acestor ganduri, sa imi pastrez atitudinea pozitiva, sa-mi insuflu numai ganduri de reusita? Oare aceasta imi va conferi cadrul necesar pentru realizarea succesului? Sau trebuie sa raman ancorata realitatii dure, unde esecul este ceva real, ceva izbitor de real, si sa iau in calcul toate posibilitatile de esec pentru a le evita?
Cert este ca sunt in confuzie( un fel in care esti in fata unui obiect dar te afli in neputiinta de a-l ridica) SUNT BLOCATA! ..Imi doresc foarte mult sa aplic tot ceea ce am citit si invatat in ultima perioada, sa ma desprind putin de toate aceste sentimente contradictorii si sa gandesc calea de mijloc, sa uit de FRICA si sa fac tot ce-mi sta in putere pentru a-mi atinge scopurile, pentru a ajunge unde imi doresc, pentru a progresa.
