Trezește-te!
Unde ești tu frumoasa ființă, unde esti tu copil plin de viata, unde esti tu zambet?


A pierdut mult timp fiind prea trista, prea ingrijorata, prea impovarata cu lupta launtrica.
Traieste intr-o lume alerta, într-un univers crud si viu, dar ea mult timp nu a mai fost vie.
Acum e timpul sa te ridici din cenusa, precum pasarea pheonix.
Cand era mica, mama ei ii povestea de pasarea pheonix, care cand simte ca a sosit momentul, ia foc, arde precum o torta imbibata în petrol, apoi din cenusa, renaste!
Asa si tu mica fiinta, e timpul sa renasti, e timpul sa lasi trecutul la locul lui, sa nu  te mai identifici cu ce ai fost, stii zicala "fuse si se duse".
Asa si tu plapanda fiinta, e timpul sa mergi inainte, sa te identifici cu ceea ce esti acum, sa fii un om mai bun, un om nou, cu haina spălata.
Te-au intampinat încercări grele, aproape ca te-au sufocat si te-au lasat fara suflet, aproape ca ai vrut sa dispari, sa renunti si sa trăiești în umilinta si durere.
Dar durerea o alegi, e alegerea ta, fie ca tu crezi ca esti invisa sau ai castigat, asa e, ai dreptate!
E timpul sa castigi, sa tipi afara toata ura, tot regretul, toata apasarea.
Vei avea piedici, vei avea nevoie de ajutor, dar trebuie sa stii de unde sa-l iei.
Ia ce e mai bun, invata, nu te lasa.
E greu, apasarea e mare, te vei simti pierduta, nu vei stii ce e cu tine pe acest pamant si unde sa te uiti sa vezi cerul senin dincolo de nori întunecați.
Unde sa privesti?
In zare....departe undeva, exista ceva, exista cineva, existi si asta e ceva frumos.
Cand te trezesti dimineata si conștientizezi ca existi, te misti, mananci, iubesti, visezi, vorbesti, tu faci toate astea!
Fa ceva, ciupeste-te si vei vedea ca e real, totul exista, aici si acum, simtim o durere de masea, la fel cum simtim si dezamagirea.
Nu uita cine esti, ce esti, nu te lasa prada lumii acesteia, te va inghiti!
Tu trebuie sa faci tot, nu mai aștepta!


Trezeste-te, e mai tarziu decat crezi!(e titlul unei carti bune pe care am citit-o)
Pornesti cu greu, apar obstacole, greutăți, probleme, nesatisfactii, dureri...mari.
Dar nu poti renunta la ce esti, nu te poti preface ca nu exista, durerea e reala, exista doar puterea noastra sa o acceptam, sa ne lasam prada ei, si sa murim(figurativ).


Ce te tine in viata? Care e scopul tau? Ce te aștepți sa ti se intample, sau unde vrei sa ajungi?


Sunt intrebari grele...pierduti? Nu!


Nu mai vreau sa ratacesc intre durere si visare, vreau sa scot tot ce e negativ, si vreau sa privesc frumusetea vietii, sa am pacea sufleteasca si dorinta de a trai pentru ceva maret!


Toti suntem un tot unitar, doar ca nu ne dam seama....si ne-am ratacit doar.
Un gol mare in suflet, dar zambeste si priveste spre cer, Cineva maret exista acolo, si tu existi, nu e nimic intamplator se pare, nu asa spun multi oameni? Oare ce inteleg ei prin asta?


Eu nu inteleg multe, dar atat cat inteleg vreau sa dau mai departe, vreau sa ajut, vreau sa fiu acolo pentru mine, pentru oameni, vreau sa am bucurie in suflet si sa o daruiesc mai departe.

“Orice lucru El îl face frumos la vremea lui” Ecl.3.11…

  De atatea ori am tras perdeaua in viata mea.
           
A tras cortina si a fost singurul actor care a ramas sa-si planga drama de unul singur dupa ce piesa a luat sfarsit.

Pentru ca o expunere l-ar ucide pur si simplu, figurat vorbind...Ar sterge orice urma de fericire si speranta din sufletul lui, pentru ca atunci cand cortina e trasa, cand toti au plecat, el ramane si isi plange soarta, apoi spre zori, o ia de la capat, are puterea sa stearga tot din mintea sa, sa joace alt rol in jurul celorlalti, e el cel cu adevarat, sfasiat de durere doar atunci cand e singur in spatele cortinei.
         
  Dimineata, cand este greu sa intri in rolul pe care trebuie sa-l joci, si a ramas o pata din constiinta din timpul noptii, cand nu te mai distrage nimic, priveste spre strada trista, spre geamul spart si lipit cu banda adeziva, se uita in jurul lui fara sa vada nimic de valoare, vede ceva ce stie ca ar starni mila, si dezgust, scarba...mai priveste odata, si cu tristete si ura trage perdeaua veche, si plange.

Lacrimile sunt singura sursa de evacuare a puternicei emotii negative care il asupreste de atata timp...

Dar in final ce nu te omoara te face mai puternic, asa ca mai rezista inca putin, putin cate putin pana la final, nimeni nu trebuie sa stie inca cine esti, dar iti promit ca va veni clipa cand nu va mai fi nevoie sa te ascunzi...Pe curand!

Inside me 28 Dec.'11

 Ma grabesc sa ajung acolo de unde ma voi grabi din nou sa ajung mai departe, incat ma indepartez si ma grabesc tot mai tare. Ma grabesc sa uit, ma grabesc sa simt, ma grabesc sa vorbesc...
 Ma grabesc sa visez, ma opresc? Nu, nu ma opresc niciodata. Am mereu impresia ca timpul exista, am impresia ca in curand voi ramane singura, ca vor pleca toti cei ce-mi sunt acum cunoscuti, si totul o sa se transforme in ceva nedorit, si eu o sa ma transform odata cu timpul, si ma tot grabesc sa ma gandesc la clipa de maine si pierd oare momentul de fata? Da, sunt in pierdere. Dar de ce trebuie mereu sa pierdem ca sa castigam...experienta.
  Pentru ca trebuie sa dam ceva in schimbul lectiei primite, pentru ca nu putem invata sa simtim din vorbe, scrieri si cuvinte, trebuie sa simtim adanc...dar sa nu ne scufundam odata cu durerea, pentru ca trebuie sa ramanem la suprafata lor ca sa putem analiza, precum pietrele de pe fundul unui lac dupa ce apa se linisteste. Pas cu pas, incearca, incearca, asteapta, ai rabdare si vei castiga intelepciune. 
 Clipa nu poate fi inghetata in realitate, dar poate ramane inghetata in mintea noastra, asta o face o amintire...amintirile pot fi periculoase si dureroase, deaceea sustin ca trebuie sa ramanem la suprafata, nimic din ce ne macina in interior nu ne va asigura pacea si linistea, grijile sunt firesti, dar nu le acorda o atentie prea mare pentru ca te pot acapara, si apoi vei trai pentru griji, din griji, cu griji, cufundat in ele pentru totdeauna, si-ti vei da seama ca tot ce ai trait a fost o mizerie.

 Cand ti se naruie totul, oamenii te dezamagesc-Unul nu te va dezamagi niciodata, ci te va iubi pana la capat: Iisus ! 


Un singur lucru iti ramane de facut sa te rogi, sa ierti, sa te eliberezi si sa incepi sa traiesti!