Trezește-te!
Unde ești tu frumoasa ființă, unde esti tu copil plin de viata, unde esti tu zambet?


A pierdut mult timp fiind prea trista, prea ingrijorata, prea impovarata cu lupta launtrica.
Traieste intr-o lume alerta, într-un univers crud si viu, dar ea mult timp nu a mai fost vie.
Acum e timpul sa te ridici din cenusa, precum pasarea pheonix.
Cand era mica, mama ei ii povestea de pasarea pheonix, care cand simte ca a sosit momentul, ia foc, arde precum o torta imbibata în petrol, apoi din cenusa, renaste!
Asa si tu mica fiinta, e timpul sa renasti, e timpul sa lasi trecutul la locul lui, sa nu  te mai identifici cu ce ai fost, stii zicala "fuse si se duse".
Asa si tu plapanda fiinta, e timpul sa mergi inainte, sa te identifici cu ceea ce esti acum, sa fii un om mai bun, un om nou, cu haina spălata.
Te-au intampinat încercări grele, aproape ca te-au sufocat si te-au lasat fara suflet, aproape ca ai vrut sa dispari, sa renunti si sa trăiești în umilinta si durere.
Dar durerea o alegi, e alegerea ta, fie ca tu crezi ca esti invisa sau ai castigat, asa e, ai dreptate!
E timpul sa castigi, sa tipi afara toata ura, tot regretul, toata apasarea.
Vei avea piedici, vei avea nevoie de ajutor, dar trebuie sa stii de unde sa-l iei.
Ia ce e mai bun, invata, nu te lasa.
E greu, apasarea e mare, te vei simti pierduta, nu vei stii ce e cu tine pe acest pamant si unde sa te uiti sa vezi cerul senin dincolo de nori întunecați.
Unde sa privesti?
In zare....departe undeva, exista ceva, exista cineva, existi si asta e ceva frumos.
Cand te trezesti dimineata si conștientizezi ca existi, te misti, mananci, iubesti, visezi, vorbesti, tu faci toate astea!
Fa ceva, ciupeste-te si vei vedea ca e real, totul exista, aici si acum, simtim o durere de masea, la fel cum simtim si dezamagirea.
Nu uita cine esti, ce esti, nu te lasa prada lumii acesteia, te va inghiti!
Tu trebuie sa faci tot, nu mai aștepta!


Trezeste-te, e mai tarziu decat crezi!(e titlul unei carti bune pe care am citit-o)
Pornesti cu greu, apar obstacole, greutăți, probleme, nesatisfactii, dureri...mari.
Dar nu poti renunta la ce esti, nu te poti preface ca nu exista, durerea e reala, exista doar puterea noastra sa o acceptam, sa ne lasam prada ei, si sa murim(figurativ).


Ce te tine in viata? Care e scopul tau? Ce te aștepți sa ti se intample, sau unde vrei sa ajungi?


Sunt intrebari grele...pierduti? Nu!


Nu mai vreau sa ratacesc intre durere si visare, vreau sa scot tot ce e negativ, si vreau sa privesc frumusetea vietii, sa am pacea sufleteasca si dorinta de a trai pentru ceva maret!


Toti suntem un tot unitar, doar ca nu ne dam seama....si ne-am ratacit doar.
Un gol mare in suflet, dar zambeste si priveste spre cer, Cineva maret exista acolo, si tu existi, nu e nimic intamplator se pare, nu asa spun multi oameni? Oare ce inteleg ei prin asta?


Eu nu inteleg multe, dar atat cat inteleg vreau sa dau mai departe, vreau sa ajut, vreau sa fiu acolo pentru mine, pentru oameni, vreau sa am bucurie in suflet si sa o daruiesc mai departe.