Ma grabesc sa ajung acolo de unde ma voi grabi din nou sa ajung mai departe, incat ma indepartez si ma grabesc tot mai tare. Ma grabesc sa uit, ma grabesc sa simt, ma grabesc sa vorbesc...
Ma grabesc sa visez, ma opresc? Nu, nu ma opresc niciodata. Am mereu impresia ca timpul exista, am impresia ca in curand voi ramane singura, ca vor pleca toti cei ce-mi sunt acum cunoscuti, si totul o sa se transforme in ceva nedorit, si eu o sa ma transform odata cu timpul, si ma tot grabesc sa ma gandesc la clipa de maine si pierd oare momentul de fata? Da, sunt in pierdere. Dar de ce trebuie mereu sa pierdem ca sa castigam...experienta.
Pentru ca trebuie sa dam ceva in schimbul lectiei primite, pentru ca nu putem invata sa simtim din vorbe, scrieri si cuvinte, trebuie sa simtim adanc...dar sa nu ne scufundam odata cu durerea, pentru ca trebuie sa ramanem la suprafata lor ca sa putem analiza, precum pietrele de pe fundul unui lac dupa ce apa se linisteste. Pas cu pas, incearca, incearca, asteapta, ai rabdare si vei castiga intelepciune.
Clipa nu poate fi inghetata in realitate, dar poate ramane inghetata in mintea noastra, asta o face o amintire...amintirile pot fi periculoase si dureroase, deaceea sustin ca trebuie sa ramanem la suprafata, nimic din ce ne macina in interior nu ne va asigura pacea si linistea, grijile sunt firesti, dar nu le acorda o atentie prea mare pentru ca te pot acapara, si apoi vei trai pentru griji, din griji, cu griji, cufundat in ele pentru totdeauna, si-ti vei da seama ca tot ce ai trait a fost o mizerie.
Cand ti se naruie totul, oamenii te dezamagesc-Unul nu te va dezamagi niciodata, ci te va iubi pana la capat: Iisus !
Un singur lucru iti ramane de facut sa te rogi, sa ierti, sa te eliberezi si sa incepi sa traiesti!
Ma grabesc sa visez, ma opresc? Nu, nu ma opresc niciodata. Am mereu impresia ca timpul exista, am impresia ca in curand voi ramane singura, ca vor pleca toti cei ce-mi sunt acum cunoscuti, si totul o sa se transforme in ceva nedorit, si eu o sa ma transform odata cu timpul, si ma tot grabesc sa ma gandesc la clipa de maine si pierd oare momentul de fata? Da, sunt in pierdere. Dar de ce trebuie mereu sa pierdem ca sa castigam...experienta.
Pentru ca trebuie sa dam ceva in schimbul lectiei primite, pentru ca nu putem invata sa simtim din vorbe, scrieri si cuvinte, trebuie sa simtim adanc...dar sa nu ne scufundam odata cu durerea, pentru ca trebuie sa ramanem la suprafata lor ca sa putem analiza, precum pietrele de pe fundul unui lac dupa ce apa se linisteste. Pas cu pas, incearca, incearca, asteapta, ai rabdare si vei castiga intelepciune.
Clipa nu poate fi inghetata in realitate, dar poate ramane inghetata in mintea noastra, asta o face o amintire...amintirile pot fi periculoase si dureroase, deaceea sustin ca trebuie sa ramanem la suprafata, nimic din ce ne macina in interior nu ne va asigura pacea si linistea, grijile sunt firesti, dar nu le acorda o atentie prea mare pentru ca te pot acapara, si apoi vei trai pentru griji, din griji, cu griji, cufundat in ele pentru totdeauna, si-ti vei da seama ca tot ce ai trait a fost o mizerie.
Cand ti se naruie totul, oamenii te dezamagesc-Unul nu te va dezamagi niciodata, ci te va iubi pana la capat: Iisus !
Un singur lucru iti ramane de facut sa te rogi, sa ierti, sa te eliberezi si sa incepi sa traiesti!
